Blogmeet #5.5

     Uite că a mai trecut un blogmeet și o să mai urmeze încă unul. Așa mă bucur că tot creștem.
De data aceasta blogmeet-ul a fost în Chrome Barunul dintre localurile mele preferate. Au muzică foarte bună, un decor superb și oameni plăcuți. 
Ne-am așezat fiecare la masă, ne-am prezentat pentru că am avut 3 persoane noi care și-au făcut curaj să participe și mă bucură mult asta, apoi temele principale pe care le-am abordat au fost:
– Tabăra de jurnalism, o idee foarte bună, mai ales că au și bloggerii locuri, sper că o să pot merge. De abia aștept. Tabăra se desfășoară în perioada 25-27 iulie și va fi la Ipotești.
Muzeul Vieții Cotidiene în Comunism, unde sunt și eu voluntară. Iar dacă ești din Botoșani și vrei să donezi sau vrei să fii voluntar/ă, noi te așteptăm. 
Zilele Nordului, și acolo vreau să merg, va fi muzică bună, tot așa, bloggerii vor avea locurile lor..deci, de ce nu? Perioada va fi: 8-10 august.
Iar restul subiectelor au fost curiozități și discuții ca între niște oameni normali, că doar așa suntem.
Te așteptam și pe tine la următorul blogmeet, care probabil o să fie luna viitoare. Deci, ai timp sa-ți învingi timiditatea până atunci.
Acum o să fac prezența, și o să încep cu cele trei persoane noi : Claudia, Mioara și doamna Nicoleta ( deși mi-a spus că nu-i place să îi vorbesc cu “dumneavoastră”, eu nu pot să nu fac asta. ). Iar apoi, începând din dreapta mea: Andra, Magda, Ana, Adi, Gabriel, Răzvan, Alexandra și Ioana.

Imagine

Jurnalele

    Consider că toată lumea a avut măcar un jurnal în viața lui. Mă înșel? Cred că nu.
Poate nu a a fost ceva atât de serios, de exemplu, eu încă am un jurnal unde scriu doar lucruri rele care mi s-au întâmplat (când am chef să mă demoralizez, citesc de acolo)..În rest, unul în care să scriu tot ce fac de la a la z, în fiecare secundă a vieții..mm..nu, eu n-am așa ceva. Consider că nu toate prostiile sunt importante.
Dar, nu e drăguț să recitești ceva scris de mulți ani și să spui că “Ah, acum aș fi reacționat altfel dacă mi s-ar fi întâmplat acest lucru.” sau să spui că “Aww. Ce viață plictisitoare aveam. “, sau chiar “Ce copilărie minunată am avut! “
Îmi aduc aminte că a fost moda cu “oracolele” și aveam o grămada de-a jurnale folosite în acest scop, chiar mă mir de prostia mea, e așa plictisitor. Trebuia să-și treacă toată lumea numele, prenumele, culoarea preferată, vârsta, culoarea ochilor, culoarea părului  etc. Chestii care oricum erau evidente. Era ceva doar așa ,ca să te bagi în seamă.
Oricum, să treci de la jurnal la blog e puțin cam ciudat. Trebuie să scrii totul în așa fel încât să înțeleagă toată lumea, să folosești o altfel de exprimare, ba chiar și altfel de cuvinte, că nu știi cine poate citi articolul tău.(copii, adulți) Și e un sentiment chiar ciudat când te gândești că cineva îți poate citi “gândurile” așezate pe foaie. 
Chiar sunt curioasă să știu..voi ce scriați sau chiar scrieți în jurnalele voastre? 😀
 

Se apropie blogmeet-ul #5.5

    Sâmbătă, 21 Iunie, la ora 17:00 în Chrome Bar are loc Blogmeet-ul cu numărul #5.5 a bloggerilor Botoșăneni.
Aceasta este a 5-a întâlnire a bloggerilor botoșăneni, organizându-se încă din luna februarie a acestui an câte o ediție pe lună. Luna aceasta este organizat în localul Chrome Bar și este așteptat un număr de aproximativ 12-15 bloggeri din tot municipiul Botoșani.
La această întâlnire poate participa absolut orice persoană din Botoșani care deține un blog sau care dorește să vadă ce înseamnă a fi blogger și care vrea să își deschidă un blog. De asemenea trebuie specificat faptul că intrarea este gratuită.
Eu una de abia aștept să-i revăd pe toți
.Imagine (sursă foto: Adi )

Al doilea blogmeet la care am participat

   Uite că a fost și această zi. De abia aștept următorul blogmeet, deja mi s-a făcut dor. Îmi plac așa mult întâlnirile acestea și mă bucur atât de mult că mi-am făcut curaj să particip (cu ceva ajutor, ce-i drept) și sper să ne ținem toți pe treabă și să ne întâlnim cât de des putem.
Noi, o parte din ‘blogărașii’ din Botoșani ne-am întâlnit în această sâmbătă (31 mai) la Negustori, unde ca de obicei am avut diverse discuții, fără întrerupere, pentru că aici sunt niște persoane cu idei foarte captivante.
Printre cele mai interesante discuții a fost când am vorbit despre Uniunea Europeană, ba chiar am fost și sponsorizați de Centrul European Direct Botoșani. Acea tabără de două zile (parcă) din vară sună foarte bine și chiar sper să se organizeze.
Lumea a fost ca de obicei foarte faină, iar la acest blogmeet, pentru mine au venit și persoane noi, adică Ana, Ioana și Ovidiu. Iar pe restul îi cunoșteam și mă bucur că au venit. Persoanele care au fost acolo (fără cele menționate mai sus) sunt: Adi, Gabriel , Răzvan, Magda, Andra și nu cea din urmă, Flori
Data viitoare te așteptăm și pe tine cu mare drag, nu fi timid/ă că mai mult pierzi.

Imagine

Oițe peste oițe

   De ce unele persoane nu-și pot crea singuri personalitatea? 
Știu genul de persoane care repetă mai rău ca niște papagali tot ce spun celelalte persoane din grupul lor. E ok să ai idoli, să respecți pe cineva și să-ți placă (să apreciezi) așa mult o persoană încât să-i repeți o replică, dar să-i folosești tot vocabularul, argumentele, ba chiar să-i furi și stilul vestimentar/”freza”? E ceva să fie la modă, sa-i vezi pe toți la fel și altceva să fie evident că tu nu doar că plagiezi, dar ești copia fidelă a cuiva. (Nu sunt de acord cu “oițele”)
Azi ai o părere bună despre o persoană, apoi cineva îți spune ca nu o agrează pe acea persoană, iar după nici ție nu-ți mai place. Ți se pare normal? Pentru că mie nu. Mai ales sa urăști o persoană fără motiv, așa doar pentru că cealaltă persoană o face.
Ți se pare greșit să fii o persoană cu orientare sexuală diferită, apoi vine cineva la tine și-ți aduce câteva argumente, aparent banale cum că e ok, iar a doua zi te-ai trezit mare bisexual. Și cel mai dur, când cineva te critică pentru asta, tu îi bagi fix aceleași argumente (fără pic de documentare), în aceeași ordine.
Ce e așa greu sa-ți creezi singur o perspectivă asupra vieții, să ai niște principii de la bun început și să fii tu însuți? Una e să fii de acord și alta e să furi ideile și să le folosești de parcă ar fi ale tale.
E mult de vorbit despre asta, dar totuși..voi ce părere aveți despre genul acesta de persoane? Totuși cred că nu sunt singura cu această părere..
Aside

Meme Partyyyyy

   Răzvan și Gabriel organizează iar un party cu tematică în Smart. Așa că hai și tu! După părerea mea ,chiar merită, totul va ieși super.
   Ar fi chiar genial să vii la ora 20, cum am spus, în Smart, pe 7 iunie.
  Tematica e una chiar foarte drăguță și cu siguranță ați vrea să purtați și voi una dintre măștile “meme”.  Consider că toți ați auzit de acest termen. Iar dacă nu, poza de mai jos vă va lumina mințile. Eu una te aștept cu brațele deschise, și cu siguranță nu voi fi singura care va face asta.
  Iar evenimentul de pe facebook îl găsiți aici.

Imagine

Dezămăgire

 Ați fost vreodată dezămăgiți? Cu siguranță. (Și nu mă refer la acea dezămăgire de după o despărțire.)
  Deci, îmi iubesc mama chiar foarte mult, dar urăsc faptul că ea vorbește, îmi promite și apoi îmi spune că a uitat/că nu mai vrea/nu mai poate sau oricare altă scuză.
   Cum eu încă mă simt copil, mă bucur că încă sunt și vreau să-mi păstrez inocența mult timp, am zis că această zi de 1 iunie este și pentru mine. Așa că am întrebat-o în glumă pe maică-mea ce-mi ia. Și ea a spus că o să-mi cumpere un tort cu multă, multă frișcă de care-mi place mie, de la cofetărie. Bine, o întreb cu o zi înainte să vină această dată de întâi dacă-mi mai ia și a spus că da. Eu deja mă imaginam cum mănânc, de fire sunt mai pofticioasă, deci de abia așteptam. 
   Și uite că vine și data mult dorită. Când m-am trezit nu era nimeni acasă, așa că am zis că s-a dus să-mi cumpere. Ajunge acasă, nimic. Hmmmm… O întreb, iar ea îmi spune ceva de genul că ” Ai atâtea dulciuri în casă, lasă tortul, că o să faci diabet.”  Și normal că m-am enervat. 
   Iar dacă asta ar fi fost singura dată când mi-a făcut așa, aș fi trecut pur și simplu cu vederea.
   Dar nu. Îmi promisese prin iarnă că în această vară mergem toți în altă țară pentru 3 luni (adică pentru toată durata vacanței). Eu, în culmea fericirii deja mă gândeam ce haine sa-mi iau, cum o să fie, unde o să mergem etc. Iar acum, când mai aveam câteva săptămâni de școală am adus subiectul și mi-a spus că ei îi este frică să meargă cu avionul, iar cu mașina e mult de mers. Așa că nu mai mergem. După ce i-am scos putin (mai mult) ochii, mi-a spus că pot merge și fără ea, că și așa sunt destul de mare sa mă descurc.  
  Și mi-a făcut mai multe faze de genul, dar astea sunt cele mai recente. Dar tot o iubesc și are respectul meu din plin, o înțeleg, e mamă și vede lucrurile altfel, dar mna..măcar să tacă. Chiar asta i-am și spus. 
  Pe voi ce vă enervează cel mai tare la părinții voștri? 😀