De multe ori mă gândesc “ar trebui să scriu iar pe blog”, dar apoi zic că nu am despre ce, dar am uitat momentele în care pur și simplu vedeam chenarul gol și-mi venea o idee ce se potrivea.
Mă uit cu melancolie la puținele mele articole și-mi zic că nu e chiar așa de rău, cu toată teama mea de a-mi expune părerile și gândurile-n public, cu toată reticența mea la această idee, îmi zic că vreau să continui, să încerc până-mi întipăresc un “nu” clar în minte.
De înainte de a-mi deschide blogul tot zic că vreau să scriu și altundeva decât pe foi, m-am săturat de ele, vreau ca scrisul frumos de tastatură , mereu același, dar totuși mereu diferit să fie cel pe care-l folosesc. Pe foi nu recitesc, pur și simplu scriu și întorc foaia, aici citesc de atât de multe ori încât parcă-mi vorbește altcineva iar eu ascult liniștită, gândindu-mă la ce mi se zice și la ce părere am despre asta.
Mă simt bine. Simt dorul.
Andreeaabc 