Mie chiar îmi pasă

Respir prea bine, probabil de asta sunt atât de calmă și nepăsătoare. Nu?

Wut

Simțindu-te regină într-un castel închis e mai rău decât atunci când ai libertate și n-ai pace.

Pace n-ai niciodata, mereu te frământă un gând necopt.

Greșești, plătești, treci peste.

“Treci peste”- asta se aplică la toate.

Și mă gandesc acum la asta pentru că e toamna, noaptea, toamna, frig, toamna și rece și frig.

O lume plictisită de plictiseală

Nu mai ai ce face, iar în jur e aceeași stare de jale continuă. Toți vrem ceva ca apoi să ne dorim altceva.

Circuitul vieții.

Idealurile sunt create pentru a fi împlinite, ca mai apoi să-ți găsești altele, ca plăcerile.

Azi îți place ceva ce mâine vei urî, iar mâine vei aprecia ceva ce ți-a displăcut azi.

O teorie întreagă ce duce la un infinit de soluții și nici măcar una bună.

 

O felie de fericire

 

 

Am primit această provocare de la Kerrygold, și cu mare bucurie accept.

Când zic “unt”, nu zic neapărat “copilărie”, dar la asta mă duce cu gândul. Când ne adunam cu toți copiii din cartier în diferite locuri, făceam “picnic” și ne aduceam toți unt, biscuiți simpli și zahăr. Ah..îmi plăceau așa mult acele momente. Totul era strategic. Scoteam untul din frigider cu ceva timp înainte să ies, ca atunci când ajungeam afară și ne pregăteam biscuiții, untul era numai bun de întins, ni se topea în gură și hmm…cred că știu ce mănânc când ajung acasă. Haha

Dar untul nu-mi aduce aminte doar de clipele acelea, până și în ziua de azi apreciez mai mult o dimineață în care am parte de un ceai călduț și o felie mare de unt cu dulceață de vișine.

Când am timp fac niște fursecuri cu unt și fulgi de ciocolată de nu mă mai satur de ele. Fac oricând am ocazia, pentru că sunt atât de ușor de făcut și atât de delicioase.

Nu doar din cauza acestei provocări scriu, ci sincer, untul dă tot gustul bun și cremos mâncării.

Pe lângă că are acel gust specific și gustos, fiind numeroase rețete culinare pe internet, mai are și un preț accesibil, permițându-ți să-ți cumperi cât de des vrei.

“Kerrygold este untul făcut din lapte provenit de la vaci irlandeze, crescute liber, care pasc iarbă verde până la 11 luni pe an. Termenul internațional pentru perioada lungă de hrănire numai cu iarbă este „grass fed”. În România vacile se hrănesc cu iarbă circa 7 luni/ an, iar restul de 5 cu fân. Kerrygold este untul pe care-l poți întinde pe pâine la 5 minute după ce l-ai scos din frigider și care îți aduce aminte de untul de casă, pe care-l consumai în copilărie.”

Chiar vă invit la un ceai și un biscuite cu unt. 😀